stenobiont

STENOBIÓNT, -Ă, stenobionţi, -te, adj. (Despre unele animale) Care suportă doar variaţii limitate ale factorilor de mediu. [Pr.: -bi-ont] – După fr. sténobiote.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STENOBIÓNT, -Ă adj. (Despre animale) Care suportă doar variaţii limitate ale factorilor de mediu. [Pron. -bi-o-. / < fr. sténobiote, cf. gr. stenos – strâns, bios – viaţă].
(Dicţionar de neologisme)

STENOBIÓNT s. n. organism animal sau vegetal care suportă variaţii limitate ale factorilor de mediu. (după fr. sténobionte)
(Marele dicţionar de neologisme)

stenobiónt adj. m. (sil. -bi-ont), pl. stenobiónţi; f. sg. stenobióntă, pl. stenobiónte
(Dicţionar ortografic al limbii române)