stenoza dex - definiţie, sinonime, conjugare
STENÓZĂ, stenoze, s.f. (Med.) Îngustare a unui canal sau a unui orificiu din organism în urma unei cicatrizări, a unei inflamaţii, a unei tumori etc. – Din fr. sténose.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STENOZÁ, pers. 3 stenozează, vb. I. Refl. (Med.; despre canale, orificii ale organelor) A se îngusta, a face o stenoză. – Din fr. sténoser, engl. stenose.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STENÓZ//Ă ~e f. med. Stare patologică constând în îngustarea unui canal sau a unui orificiu anatomic (ceea ce produce tulburări în funcţionarea organismului). ~ intestinală. ~ aortică. /<fr. sténose
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STENÓZĂ s.f. (Med.) Îngustare (patologică) a unui canal sau a unui orificiu din organism. // -stenoză – element secund de compunere savantă cu semnificaţia „îngustare”, „strâmtare”. [< fr. sténose, cf. gr. stenos – strâmt].
(Dicţionar de neologisme)

STENOZÁ vb. I. tr., refl. (Med.) A (se) îngusta; a face o stenoză. [< fr. sténoser].
(Dicţionar de neologisme)

STENÓZĂ1 s. f. îngustare a unui canal sau a unui orificiu din organism. (< fr. sténose)
(Marele dicţionar de neologisme)

-STENÓZĂ2 elem. steno-.
(Marele dicţionar de neologisme)

STENOZÁ vb. tr., refl. a face stenoză. (< fr. sténoser, engl. stenoze)
(Marele dicţionar de neologisme)

stenóză s. f., g.-d. art. stenózei; pl. stenóze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stenozá vb., ind. prez. 3 sg. stenozeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: st ste sten steno stenoz

Cuvinte se termină cu literele: za oza noza enoza tenoza