stereocartografie

STEREOCARTOGRAFÍE s.f. Procedeu de întocmire a hărţilor cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréocartographie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STEREOCARTOGRAFÍE s.f. Metodă de întocmire a hărţilor cu ajutorul stereogramelor. [Gen. -iei. / < fr. stéréocartographie].
(Dicţionar de neologisme)

STEREOCARTOGRAFÍE s. f. procedeu de întocmire a planurilor şi hărţilor cu ajutorul stereogramelor. (< fr. stéréocartographie)
(Marele dicţionar de neologisme)

stereocartografíe s. f. (sil. -re-o-, -gra-), art. stereocartografía, g.-d. stereocartografíi, art. stereocartografíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)