STEREODINÁMIC, -Ă, stereodinamici, -ce, s.f., adj. (Fiz.; rar) 1. S.f. Dinamica solidelor. 2. Adj. De stereodinamică (1). [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréodynamique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STEREODINÁMICĂ f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul legilor mişcării corpurilor solide; dinamica solidelor. /<fr. stéréodinamique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
STEREODINÁMIC, -Ă adj. Referitor la stereodinamică. [< fr. stéréodynamique].
(Dicţionar de neologisme)
STEREODINÁMICĂ s.f. Dinamica solidelor. [Gen. -cii. / < fr. stéréodynamique].
(Dicţionar de neologisme)
STEREODINÁMIC, -Ă I. adj. referitor la stereodinamică. II. s. f. dinamica solidelor. (< fr. stéréodynamique)
(Marele dicţionar de neologisme)
stereodinámic adj. m. (sil. -re-o-) dinamic
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STEREODINÁMICĂ f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul legilor mişcării corpurilor solide; dinamica solidelor. /<fr. stéréodinamique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
STEREODINÁMICĂ s.f. Dinamica solidelor. [Gen. -cii. / < fr. stéréodynamique].
(Dicţionar de neologisme)
STEREODINÁMIC, -Ă I. adj. referitor la stereodinamică. II. s. f. dinamica solidelor. (< fr. stéréodynamique)
(Marele dicţionar de neologisme)
stereodinámic adj. m. (sil. -re-o-) dinamic
(Dicţionar ortografic al limbii române)