sticlă dex - definiţie, sinonime, conjugare

sticlă

[Sinonime]
STÍCLĂ, (II) sticle, s.f. I. Substanţă solidă, amorfă, transparentă, translucidă sau opacă, dură, cu un luciu particular, lipsită de flexibilitate, casantă, rău conducătoare de căldură şi de electricitate, formată dintr-un amestec de silicaţi şi obţinută prin topire. ♦ Material asemănător cu sticla (I). ♢ Sticlă de cuarţ = substanţă care are aspectul sticlei (I), obţinută prin topirea cuarţului, rezistentă la variaţiile de temperatură, la acizi şi transparentă la razele ultraviolete, care se foloseşte la fabricarea lămpilor de cuarţ. Sticlă optică = material sticlos cu proprietăţi speciale în privinţa indicelui de refracţie, de o mare omogenitate în compoziţie, folosit la fabricarea lentilelor şi a prismelor aparatelor optice. Sticlă vulcanică = rocă necristalizată provenită în urma răcirii bruşte a lavei. II. Obiect sau piesă componentă a unui obiect, făcute din sticlă (I). ♢ Sticlă de lampă = glob de sticlă (I) cu gât lung, care protejează flacăra lămpii cu petrol. Sticlă de ochelari = lentilă. ♦ (La sg.; depr.) Monoclu. ♦ Spec. Vas înalt (de formă cilindrică), cu gât îngust, făcut din sticlă (I); care serveşte la păstrarea lichidelor; cantitatea de lichid conţinută de acest vas. ♦ Placă subţire de sticlă (I) cu care se închide cadrul ferestrelor, al unor uşi, cu care se acoperă tablourile etc.; geam. [Var.: (înv. şi reg.) stéclă s.f.] – Din sl. stíklo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STÍCL//Ă ~e f. 1) la sing. Substanţă solidă amorfă, cu luciu caracteristic, de obicei transparentă şi incoloră, obţinută prin topirea nisipului de cuarţ, având diferite întrebuinţări (la fabricarea geamurilor, veselei, obiectelor de artă etc.). 2) Obiect făcut din această substanţă. ~ de geam. ~ de lampă. ~ de ochelari. 3) Vas din această substanţă, îngustat în partea superioară în formă de gât, folosit pentru păstrarea şi transportarea lichidelor. 4) Cantitate de lichid cât încape într-un astfel de vas. [G.-D. sticlei; Sil. sti-clă] /<sl. stiklo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stíclă (-le), s.f. – 1. Substanţă solidă casantă, transparentă sau opacă. – 2. Butelie, flacon. – 3. Ochelari. – Var. Mold. steclă şi der. Sl. stῑklo (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 365; Conev 62) cf. bg. stăklo, sb. staklo, rus. stekló. – Der. sticlar, s.m. (fabricant de sticlă; Arg., hoţ de bijuterii şi pietre preţioase); sticlărie, s.f. (obiecte de sticlă; fabrică sau magazin de sticlă); sticli, vb. (a luci, a scili, a scînteia; a aţinti, a pironi ochii), cf. sb. stakliti „a luci”; sticlos, adj. (lucios, neted, cizelat; stins, despre ochi); sticlui, vb. (a pune geamuri).
(Dicţionarul etimologic român)

brấnză-n-stíclă (persoană zgârcită) s. m. şi f., g.-d. lui brấnză-n-stíclă; pl. brấnză-n-stíclă
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

stíclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. stíclei; (obiecte) pl. stícle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŞARPE-DE-STÍCLĂ s. v. năpârcă.
(Dicţionar de sinonime)

STÍCLĂ s. 1. (Olt., Mold., Bucov. şi Transilv.) glajă. (Vas de ~.) 2. (livr.) butelie, (reg.) butelcă, şip, uiagă, (prin Ban.) belcă, (Olt., Mold., Bucov. şi Transilv.) glajă. (O ~ cu lapte.) 3. v. geam. 4. v. lentilă. 5. cilindru, glob, (reg.) burlui, ţilindru. (~ de lampă.) 6. (CHIM.) sticlă organică = plexiglas, stiplex, polimetacrilat de metil; sticlă solubilă = silicat de sodiu.
(Dicţionar de sinonime)

STÍCLĂ s. v. monoclu.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sti stic sticl

Cuvinte se termină cu literele: la cla icla ticla