stigmă

STÍGMĂ, stigme, sf. (Biol.) Organit fotosensibil al flagelatelor, în formă de pată roşie lângă corpusculul bazal, care serveşte la orientarea animalului spre lumina cea mai potrivită. – Din lat., fr. stigma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STÍGMĂ s.f. (Zool.) 1. Organit specializat pentru recepţionarea excitaţiilor luminoase, la protozoare. 2. Stigmat (2, 3). [< fr., it., lat., gr. stigma].
(Dicţionar de neologisme)

STÍGMĂ¹ s. f. 1. organit specializat pentru receptarea excitaţiilor luminoase, la protozoare. 2. stigmat (3, 4). (< fr., lat. stigma)
(Marele dicţionar de neologisme)

-STÍGMĂ² elem. stigmati-.
(Marele dicţionar de neologisme)

stígmă s. f., pl. stígme
(Dicţionar ortografic al limbii române)