stih dex - definiţie, sinonime, conjugare
STIH, stihuri, s.n. 1. (Înv., pop. şi poetic) Vers; p. ext. (la pl.) poezie. 2. Verset din psalmi sau dintr-o cântare bisericească. – Din sl. stihŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STIH ~uri n. 1) înv. pop. Rând de poezie format dintr-un şir de cuvinte, aşezate potrivit unor anumite reguli de măsură şi cadenţă; vers. 2) mai ales la pl. rar Creaţie literară scurtă în versuri; poezie. /<ngr. stihos, sl. stihu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stih (-huri), s.n. – 1. Vers. – 2. Verset. – 3. Poezie. – Mr. stih. Mgr. στίχος (Roesler 576; Murnu 53; cf. Vasmer, Gr., 137), cf. sl. stichŭ. – Der. stihoavnă, s.f. (cîntare bisericească la sfîrşitul vecerniei) din sl. stichovĭna; stihui, vb. (a compune versuri, a versifica); stihuitor, s.m. (versificator); stihiră, s.f. (cîntare la slujba de dimineaţă), din mgr. στιχηρόν; stihotvoreţ, s.m. (înv., poet), din rus. stichotvorec.
(Dicţionarul etimologic român)

ŞTIH s.n. (Text.) Împunsătură cu acul sau cu un alt instrument. [< germ. Stich].
(Dicţionar de neologisme)

ŞTIH s. n. (text) împunsătură cu acul sau cu un alt instrument. (< germ. Stich)
(Marele dicţionar de neologisme)

stih s. n., pl. stíhuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ştih s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ştih, ştíhuri, s.n. (înv.) baionetă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
STIH s. 1. (LIT.; la pl.) poezie, versuri (pl.), (Mold. şi Transilv.) verş. (Scrie ~ şi proză.) 2. (BIS.) verset, (rar) vers. (~ din psalmi.)
(Dicţionar de sinonime)

STIH s. v. vers.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sti

Cuvinte se termină cu literele: ih tih