stil dex - definiţie, sinonime, conjugare
STIL, stiluri, s.n. I. 1. Mod specific de exprimare într-un anumit domeniu al activităţii omeneşti, pentru anumite scopuri ale comunicării; fel propriu de a se exprima al unei persoane; spec. totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le foloseşte un scriitor pentru a obţine anumite efecte de ordin artistic. ♦ Greşeală de stil = greşeală de exprimare constând fie dintr-o abatere de la regulile sintaxei, fie dintr-o întrebuinţare improprie a termenilor. ♦ Talentul, arta de a exprima ideile şi sentimentele într-o formă aleasă, personală. ♦ Limbaj. ♦ (Rar) Construcţia caracteristică a frazei într-o limbă. 2. Ansamblul particularităţilor de manifestare specifice unui popor, unei colectivităţi sau unui individ. ♢ Loc. adj. De stil = executat după moda unei anumite epoci din trecut. ♦ Mod, fel de a fi, de a acţiona, de a se comporta. ♢ Loc. adj. şi adv. În stil mare = (conceput sau realizat) cu mijloace deosebit de mari, cu amploare. 3. Fiecare dintre cele două principale sisteme de calculare a timpului calendaristic, între care există o diferenţă de 13 zile. ♢ Stil nou = metodă de socotire a timpului calendaristic după calendarul gregorian. Stil vechi = metodă de socotire a timpului calendaristic după calendarul iulian. II. Condei de metal sau de os, ascuţit la un capăt şi turtit la celălalt, cu care se scria în antichitate pe tăbliţele de ceară. III. (Bot.) Porţiune subţire şi cilindrică a pistilului, care porneşte de la ovar şi se termină cu stigmatul. [Pl. şi: (III) stile] – Din fr. style, lat. stilus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STIL1 ~uri n. 1) Mod specific de exprimare şi prezentare artistică a realităţii într-un anumit domeniu (în diferite perioade de timp). ~ în pictură. ~ în arhitectură. ~ clasic. ~ gotic. ~ naţional. 2) Ansamblu de procedee folosite într-un domeniu de activitate. ~ de conducere. ~ de înot. 3) Totalitate a mijloacelor de limbă specifice unui anumit domeniu de activitate, unui anumit mediu sau unui anumit grup de vorbitori. ~ publicistic. ~ ştiinţific. ~ familiar. /<fr. style, lat. stylus, ngr. stýlos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STIL2 ~uri n. (în antichitate) Beţişor de metal sau de os, ascuţit la un capăt şi turtit la celălalt, folosit la scrisul pe tăbliţe de ceară. /<fr. style, lat. stylus, ngr. stýlos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STIL3 ~uri n. bot. Parte a pistilului care poartă stigmatul. /<fr. style, lat. stylus, ngr. stýlos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STIL4 ~uri n. Sistem de socotire a timpului calendaristic. ♢ ~ vechi mod de calculare a timpului după calendarul iulian. ~ nou mod de calculare a timpului după calendarul gregorian. /<fr. style, lat. stylus, ngr. stýlos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STIL s.n. I. 1. Instrument de metal sau de os ascuţit la vârf, cu care se scria în antichitate pe tăbliţe cerate. 2. Partea pistilului care se află deasupra ovarului şi poartă stigmatul. II. 1. Totalitatea procedeelor proprii de exprimare prin mijloacele limbii literare a unui conţinut concret; mijloacele lingvistice de exprimare proprii unui scriitor, unei opere, unui gen etc. 2. Mod de exprimare a gândirii specific unei arte sau unui artist, curentelor, epocilor sau şcolilor artistice naţionale. ♢ Figură de stil = v. figură (4) [în DEX ´98, DN]. 3. Mod, fel, manieră de a fi, de a purta etc. ♢ Stil de muncă = fel de a concepe munca şi de a munci. [Pl. -luri, -le. / < fr. style, it. stile, cf. lat. stylus, gr. stylos – stilet].
(Dicţionar de neologisme)

STIL1 s. n. I. 1. totalitatea particularităţilor caracteristice unei structuri, civilizaţii, epoci, activităţi etc. 2. concepţie şi mod de exprimare specifice unei arte sau unui artist, unui curent, unei epoci, unei şcoli artistice naţionale etc. 3. totalitatea particularităţilor lingvistice, componistice etc. de exprimare a unui conţinut concret proprii unui scriitor, unui compozitor, unei opere, unui gen etc. o ~ funcţional = varietate a limbii literare, într-un anumit domeniu de activitate. ♢ manieră, mod personal în care un scriitor, un compozitor utilizează mijloacele de expresie. 4. mod, fel de a fi, de a se comporta, de a acţiona. o în ~ mare = care este realizat cu mijloace deosebit de mari. II. ~ calendaristic = denumire pentru cele două sisteme de calendar; iulian şi gregorian. III. instrument de metal sau de os ascuţit la vârf, cu care se scria în antichitate pe tăbliţe cerate. IV. (bot.) parte a pistilului aflată deasupra ovarului, care poartă stigmatul. (< fr. style, lat. stilus)
(Marele dicţionar de neologisme)

-STÍL2 elem. stilo-.
(Marele dicţionar de neologisme)

stil s. n., pl. stíluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ştil, ştíluri, s.n. (reg.) condei.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
STIL s. 1. scris. (Are un ~ nervos, vioi.) 2. exprimare. (Are un ~ plastic.) 3. (rar) rostire, (fig.) condei. (~ poetic.) 4. limbaj. (~ ştiinţific.) 5. (rar) sistem. (~ pictural.) 6. fel, manieră, metodă, mod. (~ de lucru al cuiva.) 7. fel, gen, manieră, mod, modalitate, regim, sistem. (~ de viaţă.) 8. (ARHIT.) stil gotic = stil ogival; stil ogival = stil gotic.
(Dicţionar de sinonime)

STIL s. v. condei.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sti

Cuvinte se termină cu literele: il til