stila

STILÁ, stilez, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) forma, a (se) deprinde să se comporte conform regulilor de bună creştere, specifice oamenilor civilizaţi, culţi. – Din fr. styler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STIL//Á ~éz tranz. A face să se stileze. /<fr. styler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE STIL//Á mă ~éz intranz. 1) A-şi forma deprinderi de purtare politicoasă; a deveni manierat; a se cizela; a se şlefui. 2) depr. A adopta tot ceea ce este (sau pare a fi) ultramodern (mai ales în îmbrăcăminte). /<fr. styler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STILÁ vb. I. refl., tr. A (se) forma, a (se) educa. [< fr. styler].
(Dicţionar de neologisme)

STILÁ vb. refl., tr. a (se) forma, a (se) educa; a (se) rafina. (< fr. styler)
(Marele dicţionar de neologisme)

stilá vb., ind. prez. 1 sg. stiléz, 3 sg. şi pl. stileáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
STILÁ vb. a se civiliza, a se cultiva, a se rafina, (înv.) a se politici, (fig.) a se ciopli, a se cizela, a se subţia, a se şlefui, (înv. fig.) a se roade. (S-a mai ~ şi el!)
(Dicţionar de sinonime)