stilistică dex - definiţie, sinonime, conjugare

stilistică

stilistic stilistică
STILÍSTIC, -Ă, stilistici, -ce, adj., s.f. 1. Care ţine de stil (I 1), privitor la stil; privitor la mijloacele de exprimare afectivă, la caracterul afectiv al expresiei. 2. S.f. Disciplină care studiază mijloacele de exprimare ale unei colectivităţi, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor din punctul de vedere al conţinutului lor afectiv, al expresivităţii sau din punctul de vedere al calităţilor şi normelor lor. – Din fr. stylistique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STILÍSTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de stil; propriu stilului. Procedeu ~. /<fr. stylistique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STILÍSTICĂ f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul stilurilor limbii şi al încărcăturii emoţional-expresive a mijloacelor de limbă. [G.-D. stilisticii] /<fr. stylistique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STILÍSTIC, -Ă adj. 1. Privitor la stil. 2. Care se referă la mijloacele de exprimare afectivă a limbii. [Cf. fr. stylistique].
(Dicţionar de neologisme)

STILÍSTICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul stilurilor limbii literare. ♦ Studiul mijloacelor de exprimare ale unei limbi privite sub aspectul conţinutului lor afectiv. [Cf. fr. stylistique].
(Dicţionar de neologisme)

STILÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la stil, la mijloacele de exprimare afectivă a limbii. II. s. f. disciplină care studiază stilurile limbii literare. (< fr. stylistique)
(Marele dicţionar de neologisme)

stilístic adj. m., pl. stilístici; f. sg. stilístică, pl. stilístice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stilístică s. f., g.-d. art. stilísticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: st sti stil stili stilis

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica stica istica