STINGE, sting, vb. III. 1. Tranz. A face să nu mai ardă, a opri din ardere focul sau obiectele care ard. ♢ Expr. (Absol.) Bea de stinge = e foarte beţiv. ♦ Refl. (Despre foc sau obiecte care ard) A înceta de a arde; a se distruge, a se trece, a se consuma prin ardere. ♦ Tranz. şi refl. Fig. A (se) potoli; a (se) linişti, a (se) astâmpăra. ♦ Refl. Fig. A slăbi, a deveni lipsit de puteri, a se slei, a se topi. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A sărăci cu totul, a se ruina. 2. Tranz şi refl. A face să nu mai lumineze, să nu mai radieze etc. sau a înceta să lumineze, să radieze. ♦ Refl. (Despre aştri; adesea fig.) A-şi pierde lumina şi strălucirea, a se întuneca; (rar; despre culori) a deveni palid, şters. ♦ Tranz. Fig. A întuneca ochii, vederea; a orbi. ♦ Refl. A se voala, a nu se mai vedea (bine, clar). 3. Refl. şi tranz. A slăbi în intensitate; a se auzi sau a face să se audă tot mai puţin sau deloc. 4. Refl. A înceta din viaţă; a muri. ♦ Tranz. A omorî, a ucide. ♦ A dispărea fără a lăsa urmaşi. ♦ Fig. A dispărea fără urmă; a pieri. 5. Tranz. A şterge de pe faţa pământului; a distruge, a nimici. 6. Tranz. A pune capăt unei obligaţii, unei acţiuni penale, unui împrumut, unui privilegiu. 7. Tranz. A turna apă (sau alt lichid) peste anumite preparate culinare încinse (lăsând în continuare preparatul la foc). ♦ (Chim.) A amesteca două substanţe al căror contact produce o efervescenţă, cu dezvoltare de căldură, care încetează când soluţia devine saturată. ♢ Expr. A stinge var = a turna apă peste piatra de var arsă, pentru ca, în urma reacţiei chimice produse, să se obţină var pentru construcţii. – Lat. stinguere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A STÍNGE sting tranz. 1) A face să se stingă. ♢ ~ (pe cineva) în bătăi a bate foarte tare. 2) (datorii) A face să nu mai existe (prin achitare). ♢ ~ o acţiune penală (sau juridică) a închide un dosar. 3) (substanţe sau preparate) A trata cu apă sau alt lichid. ♢ ~ var a turna apă peste piatra de var pentru a căpăta material bun pentru văruit. /<lat. extinguere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE STÍNGE mă sting intranz. 1) A înceta de a arde. Focul s-a stins. 2) A înceta de a lumina. Lămpile s-au stins. 3) fig. A înceta de a fi, de a exista. Dorul s-a stins. ♢ A i se ~ cuiva vederile (sau ochii) a orbi. 4) (despre persoane) A înceta de a trăi intens. /<lat. extinguere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
stínge (-g, ns), vb. – 1. A face să numai ardă, a opri focul. – 2. A calma, a linişti, a domoli. – 3. A nimici, a pustii, a distruge, a stîrpi. – 4. (Refl.) A se epuiza, a se extenua, a se perima. – Var. înv. stînge. Mr. astingu, astimşu, astindzire, megl. stins, stinş, stinziri, istr. stingu, stins. Lat. extinguĕre (Cihac, I, 264; Puşcariu 1646; REW 3070), cf. prov. estenher, fr. éteindre. – Der. stingător, adj. (care stinge); stingătoare, s.f. (stingător de lumînări); stingere, s.f. (acţiunea de a stinge; semnal de culcare la militari; dezastru, calamitate); stins, adj. (care nu mai arde); nestins, adj. (inextingibil).
(Dicţionarul etimologic român)
stínge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sting, 1 pl. stíngem, perf. s. 1 sg. stinséi, 1 pl. stínserăm; part. stins
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STÍNGE vb. 1. a înăbuşi. (A ~ focul.) 2. v. dispărea. 3. v. înceta. 4. v. muri. 5. (JUR.) a se prescrie, (înv.) a se prescribălui. (Pedeapsa s-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)
STÍNGE vb. v. agoniza, asasina, astâmpăra, calici, calma, domoli, linişti, omorî, potoli, ruina, sărăci, scăpăta, suprima, tempera, ucide.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) stinge ≠ a (se) aprinde
(Dicţionar de antonime)
A se stinge ≠ a arde
(Dicţionar de antonime)
A stinge ≠ a arde, a aţâţa
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A STÍNGE sting tranz. 1) A face să se stingă. ♢ ~ (pe cineva) în bătăi a bate foarte tare. 2) (datorii) A face să nu mai existe (prin achitare). ♢ ~ o acţiune penală (sau juridică) a închide un dosar. 3) (substanţe sau preparate) A trata cu apă sau alt lichid. ♢ ~ var a turna apă peste piatra de var pentru a căpăta material bun pentru văruit. /<lat. extinguere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
stínge (-g, ns), vb. – 1. A face să numai ardă, a opri focul. – 2. A calma, a linişti, a domoli. – 3. A nimici, a pustii, a distruge, a stîrpi. – 4. (Refl.) A se epuiza, a se extenua, a se perima. – Var. înv. stînge. Mr. astingu, astimşu, astindzire, megl. stins, stinş, stinziri, istr. stingu, stins. Lat. extinguĕre (Cihac, I, 264; Puşcariu 1646; REW 3070), cf. prov. estenher, fr. éteindre. – Der. stingător, adj. (care stinge); stingătoare, s.f. (stingător de lumînări); stingere, s.f. (acţiunea de a stinge; semnal de culcare la militari; dezastru, calamitate); stins, adj. (care nu mai arde); nestins, adj. (inextingibil).
(Dicţionarul etimologic român)
stínge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sting, 1 pl. stíngem, perf. s. 1 sg. stinséi, 1 pl. stínserăm; part. stins
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STÍNGE vb. 1. a înăbuşi. (A ~ focul.) 2. v. dispărea. 3. v. înceta. 4. v. muri. 5. (JUR.) a se prescrie, (înv.) a se prescribălui. (Pedeapsa s-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)
STÍNGE vb. v. agoniza, asasina, astâmpăra, calici, calma, domoli, linişti, omorî, potoli, ruina, sărăci, scăpăta, suprima, tempera, ucide.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) stinge ≠ a (se) aprinde
(Dicţionar de antonime)
A se stinge ≠ a arde
(Dicţionar de antonime)
A stinge ≠ a arde, a aţâţa
(Dicţionar de antonime)