stipula

STIPULÁ, stipulez, vb. I. Tranz. (Jur.) A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într-un act, într-un contract. – Din fr. stipuler, lat. stipulare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STIPUL//Á ~éz tranz. livr. (clauze, dispoziţii etc.) A indica în mod special (într-un act juridic); a specifica. /<fr. stipuler, lat. stipulare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STIPULÁ vb. I. tr. A introduce, a enunţa, a prevedea o clauză, o condiţie într-un contract. [< fr. stipuler, cf. lat. stipulare].
(Dicţionar de neologisme)

STIPULÁ vb. tr. a face o stipulaţie. (< fr. stipuler, lat. stipulari)
(Marele dicţionar de neologisme)

stipulá vb., ind. prez. 1 sg. stipuléz, 3 sg. şi pl. stipuleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
STIPULÁ vb. v. prevedea.
(Dicţionar de sinonime)