STIPULÁN//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană în faţa căreia se obligă o altă persoană să execute obligaţiile de beneficiar. /<fr. stipulant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
STIPULÁNT, -Ă s. m. f. (jur.) cel în faţa căruia se obligă o altă persoană să execute obligaţiile la beneficiar. (< fr. stipulant)
(Marele dicţionar de neologisme)
stipulántă s. f., pl. stipulánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
stipulánt s. m., pl. stipulánţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
STIPULÁNT, -Ă s. m. f. (jur.) cel în faţa căruia se obligă o altă persoană să execute obligaţiile la beneficiar. (< fr. stipulant)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
stipulánt s. m., pl. stipulánţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)