stivuitoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
STIVUITÓR, -OÁRE, stivuitori, -oare, s.m. şi f. Muncitor care se ocupă cu stivuirea; stivator. [Pr.: -vu-i-] – Stivui + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STIVUIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Muncitor care face stive. /a stivui + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STIVUITÓR, stivuitoare ~ 2. S.n. Utilaj mobil destinat încărcării, descărcării, deplasării pe distanţe scurte şi stivuirii unor sarcini de dimensiuni şi greutăţi apreciabile.
(Alte dicţionare)

stivuitór s. m. (sil. -vu-i-), pl. stivuitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stivuitoáre s. f. (sil. -vu-i-), g.-d. art. stivuitoárei; pl. stivuitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STIVUITÓR s. (rar) stivator.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sti stiv stivu stivui

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare itoare