stoborî dex - definiţie, sinonime, conjugare
STOBÓR, (1) stobori, s.m., (2) stoboruri, s.n. (Reg.) 1. S.m. Fiecare dintre parii sau dintre scândurile înguste (cu vârful ascuţit) din care se fac gardurile: ulucă. 2. S.n. Împrejmuire de uluci; gard, zăplaz. – Din bg., scr. stobor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STOBORÎ, stoborắsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împrejmui un loc cu gard. – Din stobor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STOBÓR1 s.n. (Olt.) Adunare (3), reuniune. (din zbor2, prin confuzie cu stobor2 = zăplaz, ulucă)
(Dicţionarul etimologic român)

STOBÓR2, stobóruri, s.n. (Trans.) 1. Ulucă, zăplaz. 2. Teren îngrădit cu uluci. (din sl. stoborŭ = coloană)
(Dicţionarul etimologic român)

stobór (-ruri), s.n. – 1. Gard, ulucă. – 2. Ulucă, par, scîndură de gard. – Var. stobol. Sl. stoborŭ „coloană” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 369; Conev 80). – Der. stoborî, vb. (a împrejmui cu gard). În Trans.
(Dicţionarul etimologic român)

STOBORÎ́, stoborắsc, vb. IV. Tranz. (Trans.) A îngrădi cu stoboruri2, uluci. (stobor2 + suf. )
(Dicţionarul etimologic român)

stobór (ulucă) s. m., pl. stobóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stobór (gard) s. n., pl. stobóruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stoborî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stoborăsc, imperf. 3 sg. stoborá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stoboráscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STOBÓR s. v. cimitir, colac, gard, ghizd, împrejmuire, îngrăditură, margine, ocol, ulucă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sto stob stobo stobor

Cuvinte se termină cu literele: ri ori bori obori tobori