STÓFĂ, stofe, s.f. Ţesătură de lână sau de fibre sintetice, mai groasă decât pânza, întrebuinţată pentru confecţionarea îmbrăcămintei, pentru tapisarea mobilei etc. ♦ Fig. (Cu determinări introduse prin prep. „de”) Predispoziţie, aptitudine, talent. ♢ Expr. A avea stofă = a avea calităţi deosebite (într-un anumit domeniu). [Var.: ştófă s.f.] – Din germ. Stoff, it. stoffa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞTÓFĂ s.f. v. stofă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STÓF//Ă ~e f. 1) Ţesătură calitativă, mai ales de lână. ♢ A avea ~ a fi înzestrat cu anumite aptitudini, ce pot fi dezvoltate. 2) la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături. [G.-D. stofei] /<germ. Stoff, it. stoffa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
stófă (-fe), s.f. – 1. Postav, ţesătură. – 2. Fire, natură, caracter. – Var. ştofă. – Mr. stofă. Germ. Stoff, parţial prin intermediul it. stoffa › ngr. στόφα (Cihac, II, 394; Borcea 206), cf. rus. stof (Sanzewitsch 210). Pentru sensul al doilea, cf. cumaş.
(Dicţionarul etimologic român)
STÓFĂ s.f. Ţesătură de lână, de fire sintetice etc. mai groasă ca pânza; postav. ♦ (Fig.) Dispoziţie, talent, aptitudini. [Var. ştofă s.f. / < it. stoffa, germ. Stoff].
(Dicţionar de neologisme)
ŞTÓFĂ s.f. v. stofă.
(Dicţionar de neologisme)
STÓFĂ s. f. 1. ţesătură din lână, din fire sintetice etc. mai groasă ca pânza; postav. 2. (fig.) talent, aptitudine. o a avea ~ = a avea calităţi deosebite. (< germ. Stoff, it. stoffa)
(Marele dicţionar de neologisme)
a avea stofă (pentru ceva) expr. a avea talent (pentru ceva) (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
stófă s. f., g.-d. art. stófei; (sorturi, bucăţi) pl. stófe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ştófe s.f. pl. (reg.) rămăşiţele merelor tescuite.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
STÓFĂ s. (reg.) pănură. (~ de haine.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞTÓFĂ s.f. v. stofă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
stófă (-fe), s.f. – 1. Postav, ţesătură. – 2. Fire, natură, caracter. – Var. ştofă. – Mr. stofă. Germ. Stoff, parţial prin intermediul it. stoffa › ngr. στόφα (Cihac, II, 394; Borcea 206), cf. rus. stof (Sanzewitsch 210). Pentru sensul al doilea, cf. cumaş.
(Dicţionarul etimologic român)
STÓFĂ s.f. Ţesătură de lână, de fire sintetice etc. mai groasă ca pânza; postav. ♦ (Fig.) Dispoziţie, talent, aptitudini. [Var. ştofă s.f. / < it. stoffa, germ. Stoff].
(Dicţionar de neologisme)
ŞTÓFĂ s.f. v. stofă.
(Dicţionar de neologisme)
STÓFĂ s. f. 1. ţesătură din lână, din fire sintetice etc. mai groasă ca pânza; postav. 2. (fig.) talent, aptitudine. o a avea ~ = a avea calităţi deosebite. (< germ. Stoff, it. stoffa)
(Marele dicţionar de neologisme)
a avea stofă (pentru ceva) expr. a avea talent (pentru ceva) (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
stófă s. f., g.-d. art. stófei; (sorturi, bucăţi) pl. stófe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ştófe s.f. pl. (reg.) rămăşiţele merelor tescuite.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
STÓFĂ s. (reg.) pănură. (~ de haine.)
(Dicţionar de sinonime)