stoichiometrie
STOICHIOMETRÍE s.f. v. stoechiometrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STOICHIOMETRÍE s.f. v. stechiometrie.
(Dicţionar de neologisme)
STOICHIOMETRÍE s. f. parte a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanţele care intră în compoziţia elementelor. (< fr. stoichiométrie)
(Marele dicţionar de neologisme)
stoichiometríe s. f. (sil. stoi-chi-o-, -tri-), art. stoichiometría, g.-d. stoichiometríi, art. stoichiometríei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STOICHIOMETRÍE s.f. v. stechiometrie.
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
stoichiometríe s. f. (sil. stoi-chi-o-, -tri-), art. stoichiometría, g.-d. stoichiometríi, art. stoichiometríei
(Dicţionar ortografic al limbii române)