stol dex - definiţie, sinonime, conjugare
STOL, stoluri, s.n. 1. Grup (mare) de păsări zburătoare de acelaşi fel. 2. Grup (mare) de fiinţe omeneşti; pâlc, ceată. ♦ Spec. (Înv.) Coloană de soldaţi; grosul unei armate. ♦ (Rar) Mulţime, grămadă de lucruri de acelaşi fel. 3. (Reg.) Mănunchi, buchet. – Din ngr. stólos „flotă”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STOL ~uri n. 1) Mulţime de păsări zburătoare din aceeaşi specie, adunate împreună. ~ de vrăbii.În ~ uri a) rânduri-rânduri; b) în grămezi. 2) Grup numeros şi neorganizat de persoane. 3) fig. Mulţime, grămadă de lucruri de acelaşi fel. /<ngr. stólos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stol (-luri), s.n. – 1. (Înv.) Coloană de soldaţi în ordine de mers sau de bătaie. – 2. Grup de păsări. – 3. Mulţime, grămadă, gloată, partidă. Mgr. στόλος (Roesler 575; Cihac, II, 703; Murnu; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; cf. REW 8276). – Der. stoli, vb. (a reuni, a grupa, a pune în ordine).
(Dicţionarul etimologic român)

stol (-luri), s.n. – 1. Masă. – 2. Reşedinţă, capitală. – Megl. stol „scaun”. Sl. stolŭ „bază”, din v. germ. stôls (› germ. Stuhl), cf. cr., slov., rus. stol „masă” (Cihac, II, 370). Înv. – Der. stoler, s.m. (tîmplar, dulgher), din sl. stolarĭ, rut., rus. stoljar (Tiktin; Conev 76); stolerie, s.f. (tîmplărie); stoleriţă s.f. (nevastă de tîmplar); stoliţă, s.f. (înv., capitală, reşedinţă), dim sb., rus. stolica; stolnic, s.m. (înv., servitor care se ocupa de masă; înv., băiat la bucătărie; dregător domnesc, şeful bucătărie palatului; din sec. XVIII, titlu onorific de boierie, asimilat de Regulamentul Organic cu gradul de căpitan), din sl. stolĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46); stolniceasă, s.f. (nevastă de stolnic); stolnicie, s.f. (slujba de stolnic); stolnicel, s.m. (băiat care servea masa). – Din rom. provine ngr. στόλνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 79).
(Dicţionarul etimologic român)

stol s. n., pl. stóluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ştol s. n., pl. ştóluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ştol, ştoluri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre colţii de fier care se fixează iarna la potcoavele cailor pentru ca să nu alunece. 2. fiecare dintre colţii de fier care se fixează pe fundul ulucului (jilipului) pentru a micşora viteza de deplasare a buştenilor.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PIŢIGOI-DE-STÓL s. v. piţigoi-codat.
(Dicţionar de sinonime)

STOL s. 1. cârd, (reg.) toană, toi, (Olt. şi Transilv.) ciopor. (Un ~ de rândunele.) 2. v. ceată.
(Dicţionar de sinonime)

STOL s. v. coloană.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sto

Cuvinte se termină cu literele: ol tol