stolnicie

STOLNICÍE s.f. Slujba, funcţia stolnicului (1), calitatea de stolnic; perioadă în care cineva deţinea această slujbă. – Stolnic + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STOLNICÍE f. ist. 1) Funcţie de stolnic. 2) Durata acestei funcţii. /stolnic + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stolnicíe s. f., art. stolnicía, g.-d. art. stolnicíei; pl. stolnicíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stolnicíe s.f. (înv.) 1. slujba, funcţia stolnicului domnesc; calitatea de stolnic; perioadă în care cineva deţinea această slujbă. 2. instituţie administrativă care se afla sub conducerea stolnicului; clădire în care se afla această instituţie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)