stomacurilor

STOMÁC, stomacuri, s.n. Parte a aparatului digestiv, la om şi la animalele superioare, în formă de pungă, situată între esofag şi duoden, în care se face digestia alimentelor; foale. ♢ Expr. (Fam.) A nu avea (pe cineva) la stomac = a nu putea suferi (pe cineva). (Fam.) A-şi pune stomacul la cale = a-şi potoli foamea, a mânca. [Var.: (înv.) stomáh s.n.] – Din sl. stomahŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STOMÁC ~uri n. (la om şi la animalele superioare) Parte a aparatului digestiv în care se digeră alimentele. Durere de ~. ♢ A nu avea (pe cineva) la ~ a nu suporta (pe cineva). A-şi pune ~ul la cale a mânca bine. /<ngr. stómahos, sl. stomahu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stomác (-curi), s.n. – Parte a aparatului digestiv. – Var. înv. stomah. Fr. estomac, şi mai înainte (sec. XVIII) din ngr. στομάχι, cf. sl. stomachŭ (Vasmer, Gr., 137). – Der. stomacal, adj., din fr.
(Dicţionarul etimologic român)

a avea ceaţă în stomac expr. a-i fi foame (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a avea fluturi în stomac expr. a fi îndrăgostit (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

stomác s. n., pl. stomácuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
STOMÁC s. 1. v. burduhan. 2. (ANAT.) stomac glandular v. cheag; stomac măcinător v. pipotă. 3. (înv. şi pop.) maţe (pl.), (pop.) burtă, inimă, pântece, rânză, (reg.) foale, moară, râşniţă, rumegătoare, rumegătură, rumeguş, (Ban.) târfă, (înv.) bandor, (fam.) pipotă, ramazan. (Dureri de ~.)
(Dicţionar de sinonime)