storcitoare

STORCITÓR, -OÁRE, storcitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care stoarce, care serveşte la stors. – Storci + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

storcitoáre s.f. (pl. storcitori)
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)

storcitór adj. m., pl. storcitóri; f. sg. şi pl. storcitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)