strâjnic dex - definiţie, sinonime, conjugare
STRÂJNI//C ~ci m. pop. Cal de la unu până la trei ani, neînvăţat cu tracţiunea; mânzoc. /cf. sl. strižniku
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

strîjnic (-ci), s.m. – Mînz de unul sau doi ani. – Var. strîşnic, înv. strijac, struşnic. Sl. strižĭnikŭ, de la strižati „a tunde oile” (Cihac, II, 374); pentru semantism, cf. costreş.
(Dicţionarul etimologic român)

strájnic, strájnici, s.m. (înv.) 1. paznic. 2. sergent-major polonez.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

strâjníc, strấjnică, s.m. şi f. 1. (înv. şi pop.) mânz, cârlan, mânză, noaten, tretin. 2. (reg.) berbec.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
STRÁJNIC s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer.
(Dicţionar de sinonime)

STRÂJNIC s. v. noaten.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stra straj strajn

Cuvinte se termină cu literele: ic nic jnic ajnic rajnic