strâjnici dex - definiţie, sinonime, conjugare
STRÂJNI//C ~ci m. pop. Cal de la unu până la trei ani, neînvăţat cu tracţiunea; mânzoc. /cf. sl. strižniku
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

strîjnic (-ci), s.m. – Mînz de unul sau doi ani. – Var. strîşnic, înv. strijac, struşnic. Sl. strižĭnikŭ, de la strižati „a tunde oile” (Cihac, II, 374); pentru semantism, cf. costreş.
(Dicţionarul etimologic român)

strâjnicí, strâjnicésc, vb. IV (reg.) a (se) tunde rău.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

strâjníc, strấjnică, s.m. şi f. 1. (înv. şi pop.) mânz, cârlan, mânză, noaten, tretin. 2. (reg.) berbec.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

strájnic, strájnici, s.m. (înv.) 1. paznic. 2. sergent-major polonez.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
STRÂJNIC s. v. noaten.
(Dicţionar de sinonime)

STRÁJNIC s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stra straj strajn

Cuvinte se termină cu literele: ci ici nici jnici ajnici