strâmb dex - definiţie, sinonime, conjugare
STRÂMB, , strâmbi, -e, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre lucruri) Care prezintă neregularităţi sau abateri de la forma normală, dreaptă; diform. ♦ (Despre drumuri) Lipsit de aliniere, cotit, întortocheat. 2. Lăsat sau căzut într-o parte; aplecat, înclinat. ♦ (Despre oameni sau părţi ale corpului lor) Încovoiat, îndoit, gârbovit; adus de şale; p. ext. deformat, pocit. 3. Fig. Nedrept, injust, incorect. ♦ Făcut pentru a înşela. II. Adv. 1. Cu spatele încovoiat sau cu corpul aplecat într-o parte, sucit. ♢ Expr. A sta (sau a şedea) strâmb şi a judeca drept = a recunoaşte adevărul. 2. Într-o parte, pieziş; p. ext. în neorânduială, dezordonat. ♢ Expr. A râde (sau a surâde, a zâmbi) strâmb = a râde (sau a surâde, a zâmbi) în silă, forţat, nesincer. A privi (sau a se uita) strâmb = a privi, a se uita urât, duşmănos. A călca strâmb = a avea o comportare incorectă, imorală. 3. În mod fals, mincinos, neadevărat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRÂMBÁ, strâmb, vb. I. 1. Tranz. A face ca ceva să nu mai fie drept, a da o poziţie strâmbă; a îndoi, a încovoia, a curba. 2. Tranz. A face să devieze de la poziţia normală, a apleca într-o parte. ♢ Expr. (Fam.) A strâmba (cuiva) gâtul = a suci (cuiva) gâtul. A-şi strâmba gâtul sau (refl.) a i se strâmba cuiva gâtul = a ţine capul sau gâtul într-o poziţie forţată, sucită, pentru a putea privi într-o anumită direcţie. 3. Refl. şi tranz. A (se) schimonosi, a (se) deforma (la faţă) în urma unei boli, a unui accident sau ca expresie a unui sentiment de durere, de dispreţ, de nemulţumire etc. ♦ Expr. (Refl.) A se strâmba de râs = a râde cu mare poftă, a se prăpădi de râs.(Intranz.) A strâmba din nas = a-şi arăta nemulţumirea, dezaprobarea sau dispreţul printr-o mişcare caracteristică a feţei. ♦ Tranz. A imita în batjocură fizionomia, mimica cuiva. ♦ Refl. Fig. A face mofturi, a se fandosi. – Din strâmb.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRÂMB1 adv. 1) (în opoziţie cu drept) Cu deviere de la poziţia normală; într-o parte. A merge ~. A creşte ~.A sta (sau a şedea) ~ şi a judeca drept a se comporta cum se cuvine, indiferent de condiţii. A râde (sau a zâmbi, a surâde) ~ a râde (sau a zâmbi, a surâde) forţat. A se uita ~ a privi cu ochii răi. A călca ~ a apuca pe o cale greşită. 2) fig. În mod neadevărat, mincinos. A vorbi ~. /<lat. strambus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STRÂMB2 ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziţie cu drept) Care nu este drept; înclinat, lăsat pe o parte. Perete ~.Mărturie ~ă mărturie care nu corespunde adevărului. 2) (despre persoane sau despre părţi ale corpului lor) Care are un defect fizic; deformat. Picioare ~e. Gură ~ă. /<lat. strambus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A STRÂMBÁ strâmb 1. tranz. 1) A face să se strâmbe. ♢ ~ (sau a muta) cuiva fălcile a trage cuiva o bătaie zdravănă. 2) (persoane) A imita în batjocură; a lua în râs prin imitare. 2. intranz. : ~ din nas (sau din buze) a-şi manifesta nemulţumirea, dispreţul sau dezaprobarea printr-o mişcare caracteristică a feţei. /Din strâmb
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE STRÂMBÁ mă strâmb intranz. 1) A pierde forma sau poziţia iniţială. 2) (despre persoane) A-şi schimba expresia normală a feţei (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se schimonosi; a se sluţi. 3) fig. fam. A avea o comportare pretenţioasă; a face mofturi; a se sclifosi; a se fandosi; a se fasoli. /Din strâmb
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

strîmb (-bă), adj. – 1. Sucit, pieziş, care nu este drept. – 2. Nedrept, injust. – Mr. strîmbu. Lat. strambus, forma vulgară de la strabus (Cipariu, Arhiv., 209; Diez, I, 402; Tiktin; REW 8281; Pascu, I, 160), cf. it. strambo „cu picioare scurte”, alb. stremp (Philippide, II, 655). – Der. strîmba, vb. (a suci, a îndoi; a imita, a copia, a contraface; refl., a se schimonosi, a face grimase; refl., a se prăpădi de rîs, refl., înv., a insulta); strîmbătate, s.f. (nedreptate, inechitate); strîmbătură, s.f. (obiect sucit; grimasă, schimonoseală); Strîmbă-Lemne, s.m. (personaj fabulos care apare în unele poveşti).
(Dicţionarul etimologic român)

strâmb adj. m., pl. strâmbi; f. sg. strâmbă, pl. strâmbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

strâmbá vb., ind. prez. 1 sg. strâmb, 3 sg. şi pl. strâmbă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STRÂMB adj. v. contrafăcut, eronat, greşit, inautentic, inexact, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, nedrept, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit.
(Dicţionar de sinonime)

STRÂMB adj., adv. 1. adj. v. deformat. 2. adj. v. îndoit. 3. adj. curbat, încovoiat, îndoit, întors, răsucit, strâmbat. (Cui ~.) 4. adj. v. îndoit. 5. adj. v. scâlciat. 6. adj. v. povârnit. 7. adj. (prin Transilv.) jimb. (Are picioarele ~.) 8. adj. v. adus. 9. adj. v. urât. 10. adj. v. desfigurat. 11. adv. v. saşiu.
(Dicţionar de sinonime)

STRÂMB adj., adv. v. fals.
(Dicţionar de sinonime)

STRÂMB s. v. inechitate, injustiţie, nedreptate, neechitate, nejustiţie.
(Dicţionar de sinonime)

STRÂMBÁ vb. 1. v. deforma. 2. v. scâlcia. 3. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) lăsa, (pop. şi fam.) a (se) hâi, (reg.) a (se) şoldi. (Stâlpul de telegraf s-a ~.) 4. (prin Transilv.) a (se) jimba. (I s-au ~ picioarele.) 5. v. încovoia. 6. v. desfigura. 7. v. maimuţări.
(Dicţionar de sinonime)

STRÂMBÁ vb. v. altera, contraface, deforma, denatura, escamota, falsifica, măslui, mistifica, răstălmăci.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Strâmb ≠ drept, larg
(Dicţionar de antonime)

A (se) strâmba ≠ a (se) îndrepta, a (se) lărgi
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stra stram

Cuvinte se termină cu literele: mb amb ramb tramb