strâmta dex - definiţie, sinonime, conjugare
STRÂMT, -Ă, strâmţi, -te, adj., s.n. I. Adj. 1. Care nu este (destul de) larg sau (de) lat; îngust. 2. Care nu este (suficient de) încăpător, în care nu încape mult. 3. Fig. Lipsit de măreţie sau de amploare; mărginit, redus, meschin; lipsit de înţelegere, de toleranţă, de generozitate; lipsit de orizont. II. S.n. (Pop.; în expr.) A fi la largul tău şi la strâmtul altuia, se spune în ironie când cineva îşi ia libertăţi excesive, stingherind pe altul. [Var.: strimt, -ă adj.] – Lat. *strinctus (= strictus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRÂMTÁ, strâmtéz, vb. I. Tranz. şi refl. (Adesea fig.) A face sau a deveni (mai) strâmt, (mai) îngust, (mai) puţin încăpător; a (se) îngusta, a (se) strânge. – Din strâmt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRÂM//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care are o lăţime mai mică decât cea necesară; care nu este (destul de) lat; îngust. Punte ~tă. 2) Care are o lărgime mai mică decât cea necesară; care nu este (destul de) larg. Haină ~tă. Cameră ~tă.A fi ~ la minte a avea un intelect redus. /<lat. strinctus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A STRÂMT//Á ~éz tranz. A face să se strâmteze; a face (mai) strâmt; a îngusta. /Din strâmt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE STRÂMT//Á mă ~éz intranz. A deveni (mai) strâmt; a se reduce în lăţime; a deveni mai puţin încăpător; a se îngusta; a se strânge. Haina s-a strâmtat. /Din strâmt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

strîmt (-tă), adj. – Îngust, strîns, bine legat. – Var. strîmpt, strimt. Mr., megl., istr. strimt. Lat. *strĭnctus, în loc de strĭctusstrĭngĕre, cu infixul nazal propagat pornind de la tema prezentului (Cihac, I, 267; Puşcariu 1659; Philippide, II, 655; REW 8305), cf. v. it. strinto, ven. strento, logud. istrintu, fr. étreint, alb. streite (Meyer, Alb. St., IV, 109). Pentru forma cu i, cf. Byck-Graur 21. Cf. strînge. Der. strîmta, vb. (a strînge, a îngusta); strîmtaş, s.m. (laţ, ochi la hamuri prin care trec şleaurile); strîmtoare, s.f. (îngustime, strîmtime, necaz; loc îngust, defileu, trecătoare, braţ de mare); strîmtură, s.f. (înv., defileu, trecătoare; înv., îngrădire); strimteală, s.f. (strîmtoare); strîmtora (var. strîmtori), vb. (a constrînge, a forţa, a limita, a restrînge; a lăsa fără bani, a stoarce, a secătui); strîmtoreală, s.f. (jenă financiară, necaz).
(Dicţionarul etimologic român)

strâmt adj. m., pl. strâmţi; f. sg. strâmtă, pl. strâmte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

strâmt s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

strâmtá vb., ind. prez. 1 sg. strâmtéz, 3 sg. şi pl. strâmteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STRÂMT adj. 1. v. îngust. 2. îngust, mic, (înv.) strâmtorat. (O intrare ~; un spaţiu ~.) 3. mic, necuprinzător, neîncăpător, nespaţios. (Cameră ~.)
(Dicţionar de sinonime)

STRÂMT adj. v. meschin.
(Dicţionar de sinonime)

STRÂMTÁ vb. 1. a îngusta. (A ~ o rochie.) 2. v. intra. 3. v. îngusta.
(Dicţionar de sinonime)

STRÂMTÁ vb. v. împuţina, micşora, reduce, restrânge, scădea.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stra stram stramt

Cuvinte se termină cu literele: ta mta amta ramta tramta