strâmtorat dex - definiţie, sinonime, conjugare
STRÂMTORÁ, strâmtorez, vb. I. Tranz. A stingheri mişcările cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge. ♦ A obliga, a sili, a constrânge. ♦ Refl. A se mulţumi (de nevoie) cu o viaţă mai modestă, a-şi restrânge cheltuielile destinate comodităţilor traiului. [Var.: (înv.) strâmtorí vb. IV] – Din strâmtoare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRÂMTORÁT, -Ă, strâmtoraţi, -te, adj. Care se află într-o situaţie dificilă, datorită lipsei de mijloace materiale. ♦ Stingherit, descumpănit, încurcat. [Var.: (înv.) strâmtorít, -ă adj.]. – V. strâmtora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STRÂMTOR//Á ~éz tranz. 1) A restrânge în spaţiu; a grămădi într-un loc îngust. 2) fig. pop. (persoane) A face să nimerească într-o situaţie grea; a pune la strâmtoare. 3) A face să se strâmtoreze. /Din strâmtoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE STRÂMTOR//Á mă ~éz intranz. (despre persoane) A trece la un mod de viaţă mai modest; a-şi limita cheltuielile pentru trai; a se restrânge. /Din strâmtoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STRÂMTORÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A STRÂMTORA. 2) Care se află într-o situaţie dificilă din cauza lipsei de mijloace materiale. /v. a (se) strâmtora
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

strâmtorá vb., ind. prez. 1 sg. strâmtoréz, 3 sg. şi pl. strâmtoreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STRÂMTORÁ vb. v. burduşi, constrânge, face, forţa, ghemui, gâtui, îndesa, înghesui, îngrămădi, îngusta, obliga, sili, strâmta, sugruma, ticsi.
(Dicţionar de sinonime)

STRÂMTORÁT adj. v. încurcat, îngust, jenat, mic, stingherit, stânjenit, strâmt.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stra stram stramt

Cuvinte se termină cu literele: at rat orat torat mtorat