strâmtori dex - definiţie, sinonime, conjugare
STRÂMTOÁRE, strâmtori, s.f. 1. Loc strâmt, îngust, între munţi sau între dealuri; defileu, trecătoare. ♦ P. gener. Loc îngust. 2. Fâşie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane şi se află între două porţiuni de uscat apropiate. 3. Faptul de a fi strâmt. 4. Fig. Situaţie grea, stânjenitoare (datorită lipsei de bani); încurcătură, jenă (financiară). – Strâmt + suf. -oare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRÂMTORÍ vb. IV v. strâmtora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRÂMT//OÁRE ~óri f. 1) Trecătoare îngustă în munţi (pe unde se poate trece pe jos); strungă. 2) Spaţiu restrâns; îngustime. 3) Fâşie îngustă de apă, strâmtorată de uscat, care leagă două bazine acvatice (mări sau oceane). 4) fig. Situaţie (materială) grea; ananghie. ♢ A se afla (sau a fi) la ~ a fi într-un impas. /strâmt + suf. ~toare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

strâmtoáre s. f., g.-d. art. strâmtórii; (locuri înguste) pl. strâmtóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STRÂMTOÁRE s. 1. v. pas. 2. v. chei.
(Dicţionar de sinonime)

STRÂMTOÁRE s. v. dificultate, impas, încurcă-tură, îngustime.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stra stram stramt

Cuvinte se termină cu literele: ri ori tori mtori amtori