strânsă dex - definiţie, sinonime, conjugare
STRÂNS1 s.n. Strângere. ♦ Adunare a recoltei; cules. ♦ Vremea, timpul, momentul culesului recoltei. – V. strânge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRÂNS2, -Ă, strânşi, -se, adj., adv., s.f. I. Adj. 1. Legat, înfăşurat bine. ♦ Întins, încordat. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Strâmt; ajustat (pe talie). ♦ Fig. Îndârjit. ♦ Fig. (Despre relaţii între oameni) Trainic, puternic. ♦ Fig. (Despre felul de a gândi, de a se exprima) Coerent; concis, precis. 2. Prins, apucat, cuprins cu putere (în mâini). 3. Presat din mai multe părţi; înghesuit. ♦ Rânduri strânse = rânduri dese. 4. (Despre părţi ale corpului omenesc) închis sau încleştat. ♢ Expr. A fi strâns la mână sau a fi cu mâna strânsă = a fi zgârcit; a fi cumpătat la cheltuieli, econom. ♦ Apropiat tare, lipit. 5. (Despre pânză, hârtie etc.) Înfăşurat, împăturit. 6. (Despre fiinţe sau părţi ale lor) Ghemuit, zgârcit; contractat. ♢ Expr. Cu inima strânsă = stăpânit de o emoţie puternică; cu teamă. II. Adj. 1. (Despre lucruri) Adunat la un loc; îngrămădit. 2. (Despre bani, avuţii) Agonisit, economisit, acumulat. 3. Aşezat la loc sigur, pus bine. ♦ Pus în ordine. III. Adv. 1. (Indică gradul cel mai înalt al unor acţiuni) a) Foarte tare, foarte puternic (ca să nu se mai poată desface). b) Foarte mult, cu toată puterea. 2. În mod strict, cu stricteţe, întocmai. IV. S.f. (Pop.) Ceea ce agoniseşte, adună cineva; avere; provizie, recoltă. – V. strânge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRÂNS1 adv. Foarte tare (ca să nu se poată dezlega, desface, deschide etc.). A lega ~. /v. a (se) strânge
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STRÂNS2 n. 1) v. STRÎNGERE. 2) Vremea culesului recoltei. /v. a strânge
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STRÂN//S3 ~să (~şi, ~se) v. A STRÎNGE şi A SE STRÎNGE.A fi ~ la mână (sau la pungă) sau a fi cu mâna ~să a) a fi zgârcit; b) a cheltui banii cu socoteală; a fi econom. A-şi ţine gura ~să a nu spune nimic. ~ cu uşa forţat să facă ceva. Cu inima ~să dominat de o emoţie puternică. Somn ~ somn adânc. /v. a (se) strânge
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

strâns s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STRÂNS adj. v. adunător, apăsat, aspru, coerent, comprimat, concentrat, concis, cruţător, econom, laconic, lapidar, păstrător, presat, restrâns, riguros, scurt, sever, sistematic, straşnic, strict, strângător, succint.
(Dicţionar de sinonime)

STRÂNS adj., adv. 1. adj. v. încordat. 2. adv. scurt. (Apucă iapa ~ de căpăstru.) 3. adj. v. încleştat. 4. adj. v. împăturit. 5. adj. v. contractat. 6. adj. v. chircit. 7. adj. ghemuit, (Mold.) încinchit. (Stă ~.) 8. adj. v. compact. 9. adj. adunat, apropiat, lipit. (Cu picioarele ~.) 10. adj. v. îngust. 11. adj. apropiat, intim. (Relaţii ~ între două persoane.)
(Dicţionar de sinonime)

STRÂNS s. I. 1. v. legare. 2. v. încingere. 3. v. înşuru-bare. 4. v. încleştare. 5. v. împăturire. II. 1. v. re-coltare. 2. v. colectare. 3. v. percepere. 4. v. ridicare.
(Dicţionar de sinonime)

STRÂNS s. v. colică, crampă, îmbrăţişare, îmbrăţişat, înlănţuire, spasm, strângere, tetanie.
(Dicţionar de sinonime)

STRÂNSĂ s. v. recoltă, rod.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Strâns ≠ larg
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stra stran strans

Cuvinte se termină cu literele: sa nsa ansa ransa transa