strășnicire dex - definiţie, sinonime, conjugare
STRĂŞNICÍ, străşnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A trata pe cineva cu asprime, cu severitate; a înfricoşa. – Din straşnic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

străşnicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. străşnicésc, imperf. 3 sg. străşniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. străşniceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

străşnicíre, străşnicíri, s.f. (înv.) străşnicie, severitate, stricteţe, asprime, exigenţă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: st str stra stras strasn

Cuvinte se termină cu literele: re ire cire icire nicire