străbunic dex - definiţie, sinonime, conjugare

străbunic

[Sinonime]
STRĂBUNÍC, -Ă, străbunici, -ce, s.m. şi f. 1. Străbun (2). 2. Strămoş (1). – Stră- + bunic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRĂBUNÍ//C ~ci m. Tată al bunicului sau al bunicii în raport cu strănepoţii. /stră- + bunic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

străbuníc s. m., pl. străbuníci
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STRĂBUNÍC s. 1. străbun, strămoş, (înv.) proto-părinte. (Datini de la ~ii noştri.) 2. răzbunic, (rar) răzbun. (Un ~ de-al tatei.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stra strab strabu

Cuvinte se termină cu literele: ic nic unic bunic abunic