străjuiși

STRĂJUÍ, străjuiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A păzi, a apăra. 2. Intranz. (Adesea fig.) A sta de strajă, a veghea. 3. Tranz. Fig. A mărgini, a delimita ceva. [Var.: (reg.) strejuí vb. IV] – Strajă + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STRĂJU//Í ~iésc 1. intranz. A sta de strajă; a veghea. 2. tranz. A avea sub strajă; a păzi. /strajă + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

străjuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. străjuiésc, imperf. 3 sg. străjuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. străjuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
STRĂJUÍ vb. 1. a păzi, a supraveghea, a veghea, (înv. şi pop.) a priveghea. (A ~ poarta cetăţii.) 2. v. mărgini.
(Dicţionar de sinonime)

STRĂJUÍ vb. v. însăila.
(Dicţionar de sinonime)