străjuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
STRĂJUÍ, străjuiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A păzi, a apăra. 2. Intranz. (Adesea fig.) A sta de strajă, a veghea. 3. Tranz. Fig. A mărgini, a delimita ceva. [Var.: (reg.) strejuí vb. IV] – Strajă + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRĂJUÍRE, străjuiri, s.f. Faptul de a străjui; păzire, pază, veghe. ♦ Pândă. – V. strajă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STRĂJU//Í ~iésc 1. intranz. A sta de strajă; a veghea. 2. tranz. A avea sub strajă; a păzi. /strajă + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

străjuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. străjuiésc, imperf. 3 sg. străjuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. străjuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

străjuíre s. f., g.-d. art. străjuírii; pl. străjuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STRĂJUÍ vb. 1. a păzi, a supraveghea, a veghea, (înv. şi pop.) a priveghea. (A ~ poarta cetăţii.) 2. v. mărgini.
(Dicţionar de sinonime)

STRĂJUÍ vb. v. însăila.
(Dicţionar de sinonime)

STRĂJUÍRE s. 1. v. păzire. 2. v. pază.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stra straj straju

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire juire ajuire