strălucit dex - definiţie, sinonime, conjugare
STRĂLUCÍ, strălucesc, vb. IV. Intranz. 1. A luci puternic, a răspândi, a emite, a reflecta o lumină vie. ♦ A scânteia, a sclipi. ♦ P. anal. A părea că răspândeşte lumină datorită albeţii, curăţeniei. 2. Fig. (Despre oameni) A se remarca, a se distinge în mod deosebit, a face o puternică impresie (prin calităţile sale). – Stră + luci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRĂLUCÍT, -Ă, străluciţi, -te, adj. 1. Care străluceşte; strălucitor, lucitor, sclipitor. 2. Fig. (Despre oameni) Distins, remarcabil prin însuşirile spirituale. ♦ (Despre abstracte) Plin de glorie, de onoare; glorios. ♦ Fastuos, bogat, splendid. – V. străluci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STRĂLÚC//I ~ésc intranz. 1) (despre aştri şi despre alte surse de lumină) A luci foarte puternic; a răspândi o lumină vie. 2) (despre lucruri) A reflecta o lumină puternică (venită de la alte corpuri). Podgoriile strălucesc la soare. 3) (despre lucruri) A părea că luminează (din cauza curăţeniei); a sclipi; a luci. 4) fig. (despre oameni) A produce impresie deosebită (prin calităţi sau fapte excepţionale). /stră- + a luci
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STRĂLUCÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A STRĂLUCI. 2) fig. Care se impune prin calităţile sale; excepţional; excelent. Operetă ~tă. 3) şi adverbial Care trezeşte încântare, admiraţie; încântător; admirabil. A răspuns ~. /v. a străluci
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

strălucí (-césc, -ít), vb. – A luci puternic, a sclipi, a scînteia. De la luci, cu pref. stră- (Puşcariu 988) sau dintr-un der. lat. de la lūcēre (*tralūcῑre, după Candrea-Dens., 1011; cf. REW 5136), cf. bell. straluce, rovign. stralusir, engad. stral’üzir, calabr. straluciri. – Der. străluc, s.m. (insectă, Cerambyx moschatus), deverbal; strălucit, adj. (ilustru, splendid); strălucitor, adj. (splendid, lucitor).
(Dicţionarul etimologic român)

strălucí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. strălucésc, imperf. 3 sg. străluceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. străluceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STRĂLUCÍ vb. 1. v. lumina. 2. a lumina, (reg.) a răza, a zări. (Soarele ~.) 3. a bate, a luci, a lumina. (Luna ~ peste ramuri.) 4. v. sclipi. 5. v. luci. 6. a luci, a scânteia, a sclipi, a sticli, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.) 7. a licări, a luci, a scăpăra, a scânteia, a sclipi, a sticli. (Ochii îi ~.) 8. (livr.) a bria, a eclata. (O persoană care ~ într-un anumit domeniu.)
(Dicţionar de sinonime)

STRĂLUCÍ vb. v. fulgera.
(Dicţionar de sinonime)

STRĂLUCÍT adj. 1. v. sclipitor. 2. v. fastuos. 3. v. falnic. 4. v. vitejesc. 5. strălucitor, (livr.) briant, eclatant, (fig.) răsunător. (Un discurs ~; un succes ~.)
(Dicţionar de sinonime)

STRĂLUCÍT adj. v. celebru, faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stra stral stralu

Cuvinte se termină cu literele: it cit ucit lucit alucit