strănutătoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
strănutătór, strănutătoáre, adj., s.f. 1. (adj.; înv.) care strănută; care produce strănutatul. 2. (s.f.) numele a trei plante cu flori albe: scânteiuţe-albe, rotoţele-albe, coada-şoricelului.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
STRĂNUTĂTOÁRE s. pl. v. rotoţele-albe.
(Dicţionar de sinonime)

STRĂNUTĂTOÁRE s. (BOT.; Achillea cartilaginexa) (reg.) cănăcei (pl.), ciucurei (pl.), rotoţele-albe (pl.), schinteiuţe-albe (pl.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stra stran stranu

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare atoare