strănutător dex - definiţie, sinonime, conjugare

strănutător

strănutătór, strănutătoáre, adj., s.f. 1. (adj.; înv.) care strănută; care produce strănutatul. 2. (s.f.) numele a trei plante cu flori albe: scânteiuţe-albe, rotoţele-albe, coada-şoricelului.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: st str stra stran stranu

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator tator utator