străpuns dex - definiţie, sinonime, conjugare
STRĂPÚNGE, străpung, vb. III. Tranz. 1. A împunge cu un obiect cu vârf ascuţit, astfel încât vârful (sau întregul obiect) să răzbată în partea cealaltă; p. ext. a ucide sau a răni cu o armă ascuţită. ♦ A perfora, a găuri. 2. Fig. A străbate, a pătrunde, a trece prin ceva. ♢ Expr. A străpunge frontul = a distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului şi a pătrunde dincolo de această linie. 3. A realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane. [Perf. s. străpunséi, part. străpuns] – Lat. *extrapungere (= transpungere).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRĂPÚNS, -Ă, străpunşi, -se, adj. Care a fost străbătut dintr-o parte în alta de un obiect ascuţit. – V. străpunge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STRĂPÚNGE străpúng tranz. 1) (de- spre obiecte cu vârf ascuţit) A răzbate dintr-o parte în alta. 2) (despre persoane) A supune unei acţiuni de spargere până în partea opusă (cu ajutorul unui obiect ascuţit). 3) fig. (spaţii, medii etc.) A străbate cu greu (de la un capăt la altul). /<lat. extrapungere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

străpúnge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. străpúng, perf. s. 1 sg. străpunséi, 1 pl. străpúnserăm; part. străpúns
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STRĂPÚNGE vb. 1. v. pătrunde. 2. v. găuri. 3. (înv.) a proidi. (I-a ~ inima.) 4. a sparge. (A ~ frontul.)
(Dicţionar de sinonime)

STRĂPÚNGE vb. v. iscodi, scruta.
(Dicţionar de sinonime)

STRĂPÚNS adj. 1. v. găurit. 2. spart. (Front ~.)
(Dicţionar de sinonime)

STRĂPÚNS s. v. găurire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stra strap strapu

Cuvinte se termină cu literele: ns uns puns apuns rapuns