stramă dex - definiţie, sinonime, conjugare
STRÁMĂ, strame, s.f. (Reg.) Fir destrămat dintr-o ţesătură; destrămătură, strămătură. – Et. nec. Cf. d e s t r ă m a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

strámă (-me), s.f. – Destrămătură. Lat. trama, prin intermediul unui der. extramāre (Tiktin), cf. logud. istramare „a destrăma”; stramă ar fi deci un deverbal de la a *străma, cf. destrăma. – Der. strămătură, s.f. (destrămătură; lînă vopsită).
(Dicţionarul etimologic român)

strámă s. f., g.-d. art. strámei; pl. stráme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

strámă, stráme, s.f. (înv. şi reg.) 1. fir destrămat dintr-o ţesătură; destrămătură, strămătură, stramiţă, zdreanţă, scamă. 2. (reg.; în forma: strană) urzeala de pe sulul războiului de ţesut; natră. 3. (reg.) lână colorată pentru ţesut sau pentru brodat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

strămá, străméz, vb. I (reg.) a destrăma.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
STRÁMĂ s. v. destrămătură, răritură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stra stram

Cuvinte se termină cu literele: ma ama rama trama