strambele dex - definiţie, sinonime, conjugare
STRÂMB, , strâmbi, -e, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre lucruri) Care prezintă neregularităţi sau abateri de la forma normală, dreaptă; diform. ♦ (Despre drumuri) Lipsit de aliniere, cotit, întortocheat. 2. Lăsat sau căzut într-o parte; aplecat, înclinat. ♦ (Despre oameni sau părţi ale corpului lor) Încovoiat, îndoit, gârbovit; adus de şale; p. ext. deformat, pocit. 3. Fig. Nedrept, injust, incorect. ♦ Făcut pentru a înşela. II. Adv. 1. Cu spatele încovoiat sau cu corpul aplecat într-o parte, sucit. ♢ Expr. A sta (sau a şedea) strâmb şi a judeca drept = a recunoaşte adevărul. 2. Într-o parte, pieziş; p. ext. în neorânduială, dezordonat. ♢ Expr. A râde (sau a surâde, a zâmbi) strâmb = a râde (sau a surâde, a zâmbi) în silă, forţat, nesincer. A privi (sau a se uita) strâmb = a privi, a se uita urât, duşmănos. A călca strâmb = a avea o comportare incorectă, imorală. 3. În mod fals, mincinos, neadevărat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRÂMB1 adv. 1) (în opoziţie cu drept) Cu deviere de la poziţia normală; într-o parte. A merge ~. A creşte ~.A sta (sau a şedea) ~ şi a judeca drept a se comporta cum se cuvine, indiferent de condiţii. A râde (sau a zâmbi, a surâde) ~ a râde (sau a zâmbi, a surâde) forţat. A se uita ~ a privi cu ochii răi. A călca ~ a apuca pe o cale greşită. 2) fig. În mod neadevărat, mincinos. A vorbi ~. /<lat. strambus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STRÂMB2 ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziţie cu drept) Care nu este drept; înclinat, lăsat pe o parte. Perete ~.Mărturie ~ă mărturie care nu corespunde adevărului. 2) (despre persoane sau despre părţi ale corpului lor) Care are un defect fizic; deformat. Picioare ~e. Gură ~ă. /<lat. strambus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

strîmb (-bă), adj. – 1. Sucit, pieziş, care nu este drept. – 2. Nedrept, injust. – Mr. strîmbu. Lat. strambus, forma vulgară de la strabus (Cipariu, Arhiv., 209; Diez, I, 402; Tiktin; REW 8281; Pascu, I, 160), cf. it. strambo „cu picioare scurte”, alb. stremp (Philippide, II, 655). – Der. strîmba, vb. (a suci, a îndoi; a imita, a copia, a contraface; refl., a se schimonosi, a face grimase; refl., a se prăpădi de rîs, refl., înv., a insulta); strîmbătate, s.f. (nedreptate, inechitate); strîmbătură, s.f. (obiect sucit; grimasă, schimonoseală); Strîmbă-Lemne, s.m. (personaj fabulos care apare în unele poveşti).
(Dicţionarul etimologic român)

strâmb adj. m., pl. strâmbi; f. sg. strâmbă, pl. strâmbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

strambéle s.f. pl. (reg.) toane, capricii.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
STRÂMB adj. v. contrafăcut, eronat, greşit, inautentic, inexact, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, nedrept, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit.
(Dicţionar de sinonime)

STRÂMB adj., adv. 1. adj. v. deformat. 2. adj. v. îndoit. 3. adj. curbat, încovoiat, îndoit, întors, răsucit, strâmbat. (Cui ~.) 4. adj. v. îndoit. 5. adj. v. scâlciat. 6. adj. v. povârnit. 7. adj. (prin Transilv.) jimb. (Are picioarele ~.) 8. adj. v. adus. 9. adj. v. urât. 10. adj. v. desfigurat. 11. adv. v. saşiu.
(Dicţionar de sinonime)

STRÂMB adj., adv. v. fals.
(Dicţionar de sinonime)

STRÂMB s. v. inechitate, injustiţie, nedreptate, neechitate, nejustiţie.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Strâmb ≠ drept, larg
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stra stram stramb

Cuvinte se termină cu literele: le ele bele mbele ambele