strane

STRÁNĂ, strane, s.f. 1. Fiecare dintre scaunele aşezate, în Biserica ortodoxă, la dreapta şi la stânga iconostasului, de-a lungul pereţilor naosului, pe care stau în timpul slujbei credincioşii. 2. Parte destinată cântăreţilor într-o biserică, unde se află de obicei şi un pupitru pentru cărţi. – Din sl. strana.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRÁN//Ă ~e f. (în bisericile ortodoxe) 1) Rând de scaune de-a lungul pereţilor, pe care stau credincioşii în timpul slujbei religioase. 2) Loc destinat pentru cântăreţi. [G.-D. stranei] /<sl. strana
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stránă (-ne), s.f. – 1. (Înv.) Teren, cîmp. – 2. Scaun, jilţ pentru demnitari în biserică. – 3. Scaunul dirijorului. – 4. Locul ocupat de cîntăreţi în biserică. – 5. Ţarc de noapte pentru turmă. Sl. strana „parte, regiune” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 372), cf. bg. stran, sb., cr., slov., ceh. strana. – Der. stranic, adj. (înv., străin), cf. Coresi limba stranică şi striinată, unde se vede că stranic nu este din aceeaşi familie cu străin, (var. înv. strainic), din sl. stranĭnikŭ; stră(i)nic, s.m. (străin, venetic), înv.; stră(i)nici, vb. (a hoinări, a umbla), înv.
(Dicţionarul etimologic român)

stránă s. f., g.-d. art. stránei; pl. stráne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
STRÁNĂ s. v. rasă, soi, specie.
(Dicţionar de sinonime)