strangulare dex - definiţie, sinonime, conjugare
STRANGULÁ, strangulez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. Tranz. A înăbuşi, a sufoca. 3. Tranz. A micşora lăţimea secţiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc. [Var.: ştrangulá vb. I] – Din lat. strangulare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRANGULÁRE, strangulări, s.f. Acţiunea de a (se) strangula şi rezultatul ei; strangulaţie. ♦ (Med.; pop.) Ocluziune intestinală. [Var.: ştranguláre s.f.] – V. strangula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞTRANGULÁ vb. I v. strangula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞTRANGULÁRE s.f. v. strangulare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STRANGUL//Á ~éz tranz. 1) A lipsi de respiraţie, strângând puternic de gât (până la asfixiere); a gâtui; a sugruma. 2) (despre haine, cingători etc.) A incomoda prin strângere; a sugruma. 3) fig. (căi de curgere a unui fluid) A îngusta pe o anumită porţiune; a gâtui; a sugruma. 4) fig. (acţiuni, manifestări etc.) A împiedica să se dezvolte sau a suprima printr-o constrângere; a sugruma. /<lat. strangulare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE STRANGUL//Á mă ~éz intranz. 1) A se lipsi de respiraţie prin strângere de gât; a se gâtui; a se sugruma. 2) (despre râuri, drumuri, conducte etc.) A deveni (mai) îngust pe unul din segmentele sale; a se sugruma. /<lat. strangulare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

strangulá (-léz, -át), vb. – A sugruma. Lat. strangulare (sec. XIX).
(Dicţionarul etimologic român)

STRANGULÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. tr. A înăbuşi, a sufoca. 3. tr. A reduce diametrul unei conducte. [P.i. -lez. / < lat. strangulare].
(Dicţionar de neologisme)

STRANGULÁRE s.f. Acţiunea de a strangula şi rezultatul ei; gâtuire; strangulaţie. ♦ Zonă de reducere a secţiunii unui lichid aflat într-o conductă. [< strangula].
(Dicţionar de neologisme)

STRANGULÁ vb. I. tr., refl. a (se) sugruma, a (se) gâtui. II. tr. 1. a înăbuşi, a sufoca. ♢ (fig.) a împiedica exprimarea liberă, a suprima (libertăţile). 2. a reduce, pe o porţiune mică, diametrul unei conducte. (< lat. strangulare)
(Marele dicţionar de neologisme)

STRANGULÁRE s. f. 1. acţiunea de a strangula; gâtuire; strangulaţie. 2. zonă de reducere a secţiunii unui lichid aflat într-o conductă. ♢ îngustare a unui drum. (< strangula)
(Marele dicţionar de neologisme)

strangulá vb., ind. prez. 1 sg. stranguléz, 3 sg. şi pl. stranguleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stranguláre s. f., g.-d. art. strangulării; pl. strangulări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STRANGULÁ vb. 1. v. sugruma. 2. v. spânzura. 3. v. înăbuşi.
(Dicţionar de sinonime)

STRANGULÁRE s. 1. v. sugrumare. 2. v. spânzurare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stra stran strang

Cuvinte se termină cu literele: re are lare ulare gulare