strangulat dex - definiţie, sinonime, conjugare
STRANGULÁ, strangulez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. Tranz. A înăbuşi, a sufoca. 3. Tranz. A micşora lăţimea secţiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc. [Var.: ştrangulá vb. I] – Din lat. strangulare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRANGULÁT, -Ă, strangulaţi, -te, adj. Mort prin strangulare; gâtuit. ♢ Hernie strangulată = hernie provocată de ieşirea unei porţiuni de intestin prin orificiul său şi de răsucirea ei. [Var.: ştrangulát, -ă adj.] – V. strangula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞTRANGULÁ vb. I v. strangula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞTRANGULAT, -Ă adj. v. strangulat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STRANGUL//Á ~éz tranz. 1) A lipsi de respiraţie, strângând puternic de gât (până la asfixiere); a gâtui; a sugruma. 2) (despre haine, cingători etc.) A incomoda prin strângere; a sugruma. 3) fig. (căi de curgere a unui fluid) A îngusta pe o anumită porţiune; a gâtui; a sugruma. 4) fig. (acţiuni, manifestări etc.) A împiedica să se dezvolte sau a suprima printr-o constrângere; a sugruma. /<lat. strangulare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE STRANGUL//Á mă ~éz intranz. 1) A se lipsi de respiraţie prin strângere de gât; a se gâtui; a se sugruma. 2) (despre râuri, drumuri, conducte etc.) A deveni (mai) îngust pe unul din segmentele sale; a se sugruma. /<lat. strangulare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

strangulá (-léz, -át), vb. – A sugruma. Lat. strangulare (sec. XIX).
(Dicţionarul etimologic român)

STRANGULÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. tr. A înăbuşi, a sufoca. 3. tr. A reduce diametrul unei conducte. [P.i. -lez. / < lat. strangulare].
(Dicţionar de neologisme)

STRANGULÁT, -Ă adj. Mort prin strangulare; gâtuit. ♦ Hernie strangulată = hernie cauzată de gâtuirea intestinului. [< strangula].
(Dicţionar de neologisme)

STRANGULÁ vb. I. tr., refl. a (se) sugruma, a (se) gâtui. II. tr. 1. a înăbuşi, a sufoca. ♢ (fig.) a împiedica exprimarea liberă, a suprima (libertăţile). 2. a reduce, pe o porţiune mică, diametrul unei conducte. (< lat. strangulare)
(Marele dicţionar de neologisme)

STRANGULÁT, -Ă adj. mort prin strangulare; gâtuit. o hernie ~ă = hernie cauzată de gâtuirea intestinului. (< strangula)
(Marele dicţionar de neologisme)

strangulá vb., ind. prez. 1 sg. stranguléz, 3 sg. şi pl. stranguleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

strangulát adj. m., pl. stranguláţi; f. sg. strangulátă, pl. stranguláte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STRANGULÁ vb. 1. v. sugruma. 2. v. spânzura. 3. v. înăbuşi.
(Dicţionar de sinonime)

STRANGULÁT adj. v. sugrumat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stra stran strang

Cuvinte se termină cu literele: at lat ulat gulat ngulat