stranic
[Sinonime]
stránic, stránică, adj., s.m. şi f. 1. (adj., s.m. şi f.; înv.) străin, venetic, pelerin. 2. (adj.; înv. şi reg.; despre limbă, dialecte) alta decât limba sau dialectul matern; străin. 3. (adj.; s.m. şi f.; înv.) (persoană) care nu este în relaţii apropiate de rudenie cu cineva; care nu aparţine unei familii. 4. (s.m. şi f.; înv.) oaspe, oaspete.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
STRÁNIC adj., s. v. hoinar, pribeag, ră-tăcitor, vagabond.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
STRÁNIC adj., s. v. hoinar, pribeag, ră-tăcitor, vagabond.
(Dicţionar de sinonime)