strateg dex - definiţie, sinonime, conjugare

strateg

STRATÉG, strategi, s.m. 1. Comandant militar în unele cetăţi ale Greciei antice; fiecare dintre cei zece magistraţi supremi ai Atenei, aleşi pe o durată de un an. 2. Comandant de oşti, bun cunoscător al strategiei. – Din fr. stratège, lat. strategus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRATÉ//G ~gi m. 1) Comandant, bun cunoscător al strategiei militare. 2) Specialist în strategie. 3) (în Grecia antică) Magistrat care era responsabil de toate operaţiile militare. /<lat. strategus, ngr. stratigós, fr. stratege
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stratég (-gi), s.m. – Comandant de oşti. Fr. stratège. Este dubletul lui stratig, s.m. (general), din gr. στρατηγός, sec. XVII, înv., der. arhistratig, s.m. (generalisim), înv. din gr. ἀρχιστρατηγός. – Der. strategie, s.f., din fr. stratégie; strategic, adj., din fr. stratègique; stratagemă, s.f., din it. stratagemma , sec. XVIII, la Şincai.
(Dicţionarul etimologic român)

STRATÉG s.m. 1. Titlu dat generalilor care aveau conducerea treburilor militare în vechea Atenă. 2. Comandant de oşti cunoscător al strategiei. [Cf. fr. stratège, lat. strategus, gr. strategos < stratos – armată, ago – a conduce].
(Dicţionar de neologisme)

STRATÉG s. m. 1. (în Grecia antică) general, comandant al unui polis; fiecare din cei 10 magistraţi supremi ai Atenei, aleşi pe un an. 2. comandant de oşti cunoscător al strategiei. 3. cel care conduce cu competenţă un oarecare număr de operaţii, care se descurcă cu abilitate în anumite situaţii politice. (< fr. stratège, lat. strategus, gr. strategos)
(Marele dicţionar de neologisme)

stratég s. m., pl. stratégi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: st str stra strat strate

Cuvinte se termină cu literele: eg teg ateg rateg trateg