stratificare dex - definiţie, sinonime, conjugare
STRATIFICÁ, stratífic, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) aşeza, a (se) depune în mai multe straturi; a căpăta sau a da forma unor straturi suprapuse. – Din fr. stratifier, lat. stratificare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRATIFICÁRE, stratificări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) stratifica şi rezultatul ei; stratificaţie. ♦ Formaţie geologică sedimentară alcătuită din mai multe straturi suprapuse. 2. Aşezare a seminţelor de pomi fructiferi şi a butaşilor în straturi de pământ care alternează cu straturi de nisip, de rumeguş, de turbă, pentru a asigura o bună păstrare sau a favoriza şi a stimula germinarea sau înrădăcinarea. – V. stratifica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STRATIFICÁ stratífic tranz. A face să se stratifice. /<fr. stratifier, lat. stratificare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE STRATIFICÁ pers. 3 se stratífică intranz. A se aşeza în straturi. /<fr. stratifier, lat. stratificare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STRATIFICÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) aşeza, a (se) depune în strate; a determina o stratificare. 2. A da sau a lua forma de..., a (se) aşeza în straturi suprapuse. [P.i. stratífic. / cf. it. stratificare, fr. stratifier].
(Dicţionar de neologisme)

STRATIFICÁRE s.f. Faptul de a (se) stratifica; stratificaţie. 1. Aşezarea rocilor sedimentare în strate suprapuse; formaţie de roci sedimentare cu mai multe strate suprapuse. 2. Punerea seminţelor sau a butaşilor în straturi succesive alternate cu nisip în scopul păstrării lor şi al favorizării germinaţiei sau înrădăcinării. 3. Împărţire a populaţiei unei societăţi în diverse categorii după poziţia acestora în structura socială. [< stratifica].
(Dicţionar de neologisme)

STRATIFICÁ vb. tr., refl. 1. a (se) depune în straturi; a determina o stratificare. 2. a (se) aşeza în straturi suprapuse. (< fr. stratifier, lat. stratificare)
(Marele dicţionar de neologisme)

STRATIFICÁRE s. f. 1. faptul de a (se) stratifica; stratificaţie. ♢ aşezare a rocilor sedimentare în straturi suprapuse. 2. punere a seminţelor sau butaşilor în straturi succesive alternate cu nisip, în scopul păstrării lor şi al favorizării germinaţiei sau înrădăcinării. 3. împărţire a populaţiei unei societăţi în diverse categorii, după poziţia acestora în structura socială. (< stratifica)
(Marele dicţionar de neologisme)

stratificá vb., ind. prez. 1 sg. stratífic, 3 sg. şi pl. stratífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stratificáre s. f., g.-d. art. stratificării; pl. stratificări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STRATIFICÁRE s. stratificaţie. (Proces de ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stra strat strati

Cuvinte se termină cu literele: re are care icare ficare