strecheat

STRECHEÁ, strechez, vb. I. Intranz. (Despre animale) A porni în goană, speriat (sau ca speriat) de streche; fig. (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienaţie; a înnebuni. – Din streche.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRECHEÁT, -Ă, strecheaţi, -te, adj. (Despre animale) Speriat, gonit de (sau ca de) streche; fig. (despre oameni) cu purtări ciudate, zăpăcit; nebun, ţicnit. – V. strechea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STRECHEÁ pers. 3 ~ză intranz. 1) (despre animale) A fugi înţepat sau ca înţepat de streche. 2) fig. pop. A se comporta în mod straniu, neobişnuit. 3) fig. A da semne de nebunie. /Din streche
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

strecheá vb., ind. prez. 1 sg. strechéz, 3 sg. şi pl. strecheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
STRECHEÁ vb. (MED. VET.) (reg.) a bâzdări. (O vită care a ~.)
(Dicţionar de sinonime)

STRECHEÁ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, ţicni.
(Dicţionar de sinonime)

STRECHEÁT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit.
(Dicţionar de sinonime)