strepezire dex - definiţie, sinonime, conjugare
STREPEZÍ, strepezesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A (se) produce o senzaţie de iritare neplăcută în regiunea dinţilor şi a mucoasei bucale, din cauza consumului de fructe sau alimente acre, astringente. [Var.: sterpezí, vb. IV] – Probabil lat. *extorpidire (< torpidus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STREPEZ//Í pers. 3 ~éşte tranz. A face să se strepezească. /cf. strepede
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE STREPEZ//Í pers. 3 se ~éşte intranz. (despre dinţi şi cavitatea bucală) A se irita puternic şi dureros în urma consumării de alimente astringente (în special fructe acre). /cf. sterpede
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

strepezí (-zésc, -ít), vb. – A produce o senzaţie de iritare a dinţilor. – Var. sterpezi. Origine incertă. Ar putea proveni din strepede, ca sp. hormiguear „a avea mîncărime”, de la hormiga; sau din lat. interpedῑre „a se prinde” (cf. REW 4494) prin intermediul unei forme *exterpedῑre şi poate printr-o apropiere cu a serbezi. Alte explicaţii sînt la fel de îndoielnice; din sl. strupititi „a deveni aspru” (Cihac, II, 372; Conev 86); din lat. stupidῑre (Creţu 371); din strepede, dar prin intermediul ideii de „a înţepa, ca insectele strivite” (Tiktin); din lat. *extorpĭdῑre „a înţepeni” (Candrea); din serpidus ‹ lat. serpĕre, prin intermediul alb. štrep (Philippide, II, 734); din it. strapazzare „a maltrata”, cf. alb. strapizoń (Scriban). Uz general (ALR, I, 90). – Der. strepezeală, s.f. (iritare a dinţilor).
(Dicţionarul etimologic român)

strepezí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. strepezésc, imperf. 3 sg. strepezeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. strepezeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STREPEZÍ vb. (reg.) a se sărbezi. (I s-au ~ dinţii.)
(Dicţionar de sinonime)

STREPEZÍRE s. (înv.) strepezitură. (~ dinţilor.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stre strep strepe

Cuvinte se termină cu literele: re ire zire ezire pezire