stres dex - definiţie, sinonime, conjugare

stres

STRES, stresuri, s.n. 1. (Med.) Nume dat oricărui factor (sau ansamblu de factori) de mediu care provoacă organismului uman o reacţie anormală; p. ext. efect nefavorabil produs asupra organismului uman de un factor de mediu. 2. (Geol.) Presiune laterală tangenţială care se produce în sinclinale şi determină formarea cutelor muntoase. – Din engl., fr. stress.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRES ~uri n. Stare patologică constând în supraîncordarea unui organism viu, când asupra lui acţionează factori negativi puternici. /<engl., fr. stress
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STRES s.n. 1. Factor (sau ansamblu de factori) de mediu care provoacă organismului uman o reacţie anormală; (p. ext.) ansamblul reacţiilor fiziologice prin care organismul uman răspunde unui agent stresant, încercând să se apere şi să-şi menţină echilibrul de bază. 2. Efort, încordare, tensiune neuropsihică. ♦ Ansamblu de perturbaţii organice sau psihice. 3. (Geol.) Presiune laterală care se produce în sinclinale, cauzând formarea cutelor sistemelor muntoase. [Scris şi stress. / < engl., fr. stress].
(Dicţionar de neologisme)

STRES s. n. 1. stare de încordare sau tensiune neuropsihică. 2. ansamblu de perturbaţii organice şi psihice provocate de factori agresori variaţi; (p. ext.) ansamblul reacţiilor fiziologice prin care organismul uman răspunde unui agent stresant, încercând să se apere şi să-şi menţină echilibrul de bază. 3. (geol.) presiune laterală care se produce în sinclinale, cauzând formarea cutelor sistemelor muntoase. (< engl., fr. stress)
(Marele dicţionar de neologisme)

stres s. n., pl. strésuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: st str stre

Cuvinte se termină cu literele: es res tres