stricățel dex - definiţie, sinonime, conjugare

stricățel

STRICĂŢEL, -EÁ, -ÍCĂ, stricăţei, -ele, adj. Diminutiv al lui stricat (7); (cam) depravat, corupt. ♦ (Pop.) Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului). – Strica + suf. -ăţel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

stricăţél adj. m., pl. stricăţéi; f. sg. stricăţícă/stricăţeá, pl. stricăţéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: st str stri stric strica

Cuvinte se termină cu literele: el tel atel catel icatel