stricător dex - definiţie, sinonime, conjugare

stricător

[Sinonime]
STRICĂTÓR, -OÁRE, stricători, -oare, adj. 1. Care provoacă sau poate să provoace stricăciuni; dăunător, vătămător, păgubitor. 2. Care corupe, perverteşte. – Strica + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRICĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival 1) Care pricinuieşte sau face stricăciuni; dăunător; păgubitor; vătămător. 2) Care strică pe cineva din punct de vedere moral; corupător. /a (se) strica + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stricătór adj. m., pl. stricătóri; f. sg. şi pl. stricătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STRICĂTÓR adj. dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, vătă-mător, (livr.) pernicios, (înv. şi pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios. (Efecte ~oare pentru ...)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stri stric strica

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator cator icator