strictura dex - definiţie, sinonime, conjugare
STRICTÚRĂ, stricturi, s.f. (Med.) Strâmtare a unor canale din organism (ca urmare a unor afecţiuni). – Din fr. stricture, lat. strictura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRICTURÁ, stricturez, vb. I. Tranz. A micşora secţiunea transversală a unei conducte pe o anumită porţiune din lungimea ei. – Din strictură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRICTÚR//Ă ~i f. Strâmtare a canalului unui organ cavitar (în urma unui traumatism, a unei inflamaţii etc.). ~ esofagiană. /<lat. strictura, germ. Striktur, fr. stricture
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A STRICTUR//Á ~éz tranz. (deschizături, tuburi, conducte, vase sangvine etc.) A face să fie mai strâmt, micşorând secţiunea de curgere a unui fluid; a îngusta; a strâmta. /Din strictură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STRICTÚRĂ s.f. Strâmtare, îngustare a unui canal sau a unui orificiu al organismului în urma unei boli. [Cf. germ. Striktur, lat. strictura].
(Dicţionar de neologisme)

STRICTURÁ vb. I. tr. A micşora secţiunea unei conducte pe o anumită porţiune din lungimea ei. [< strictură].
(Dicţionar de neologisme)

STRICTÚRĂ s. f. îngustare a unui canal sau orificiu al organismului în urma unei boli. (< fr. stricture, lat. strictura, germ. Striktur)
(Marele dicţionar de neologisme)

STRICTURÁ vb. tr. a micşora secţiunea unei conducte pe o anumită porţiune din lungimea ei. (< strictură)
(Marele dicţionar de neologisme)

strictúră s. f., g.-d. art. strictúrii; pl. strictúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stricturá vb., ind. prez. 1 sg. stricturéz, 3 sg. şi pl. strictureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: st str stri stric strict

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura ctura ictura